Roxana Ajder, născută în Galați, România, în 1991, este o pictoriță contemporană care trăiește și lucrează în prezent în Cluj-Napoca. Lucrările sale abordează teme legate de trăsăturile ambivalente ale feminității și frumuseții în societatea contemporană. Ea este deosebit de interesată de plasticitatea corpului uman. Amintind de gesturile picturale (neo)expresioniste combinate cu discursul feminist, arta conceptuală și erotismul, relația dintre artă, natură și frumusețea feminină, sau între modelele din istoria artei și supermodelele secolului al XX-lea, lucrările ei contribuie, în general, la o înțelegere mai profundă a experienței și identității feminine. Astfel, subiectul se situează între narațiunea clasică a nudului și realitatea fizică imediată, pictura nu doar inițiind noi discuții în jurul stereotipurilor legate de feminitatea idealizată și de-idealizată, dar având și semnificații subiacente care evocă codificări ideologice distincte. În 2019, a fost una dintre finalistele Bienalei Jeune Création Européenne și a participat la o serie de expoziții colective organizate în 7 orașe europene în perioada 2019-2021.

În acest interviu, Roxana ne poartă prin călătoria ei artistică, discutând despre influențele care au modelat lucrările sale, despre impactul orașului Cluj-Napoca asupra dezvoltării sale artistice și despre modul în care explorează tema feminității în creațiile sale. Lucrările din expoziția sa curentă, Memories of Time Gone By, care are loc la Meron Gallery din Cluj-Napoca între 16 august și 12 septembrie 2024 sunt dominate de nuduri ce simbolizează frumusețea și armonia dintre oameni și mediul înconjurător, însoțite de peisaje ce evocă marea, pădurea sau piscină, în diverse momente ale zilei. Prin jocul subtil al luminii și umbrelor, Roxana surprinde trecerea timpului și emoțiile efemere, invitându-ne să reflectăm asupra legăturilor profunde dintre trecut și prezent, evocând sentimente de melancolie, reverie și introspecție.

Te-ai născut în Galați și mai apoi te-ai mutat în Cluj. Cum a început călătoria ta în lumea artei? A existat un moment sau o influență anume care te-a îndrumat să devii artistă?

Ca mulți dintre colegii mei, am ajuns în Cluj pentru facultate, în 2010, imediat după liceu. Aici, Clujul a reușit să ne ofere o stabilitate pe care alte orașe n-au putut să o ofere. Am rămas aici, pentru că ne-am găsit locul pe scena artistică – de la expoziții de grup și personale, la tabere de creație și workshop-uri. Clujul ne-a legat prin atelierele Unirea, unde suntem un grup unit de artiști. E un loc unde m-am simțit acasă, iar Galațiul, oricât de drag mi-ar fi ca oraș natal, nu poate oferi aceleași oportunități artistice. Clujul reprezintă un centru cultural vibrant, pe când Galațiul mai are de parcurs un drum lung pentru a ajunge acolo.

Consideri că acest oraș (Cluj-Napoca) a avut o influență în dezvoltarea ta artistică?

Fără îndoială. Universitatea din Cluj ne-a oferit o deschidere mai mare spre vest și oportunități de a studia în străinătate. Am trăit în Italia, Germania, Ungaria, și fiecare experiență a adăugat o nouă dimensiune în formarea mea artistică. Cred că am reușit să ne definim personalitatea artistică tocmai datorită acestor călătorii și oportunități de studiu, lucruri care poate au lipsit colegilor noștri din alte orașe.

Vorbind despre influențe, ce artiști sau mișcări artistice te-au marcat cel mai mult și de ce?

E destul de evident în lucrările mele: expresionismul german m-a fascinat încă din prima vizită la muzeul Brücke din Berlin, în 2014. Kirchner, liderul acestui curent, mi-a schimbat complet percepția asupra culorilor și mi-a orientat pictura spre o cromatică nouă. În plus, post-impresioniștii precum Paul Gauguin, cu paleta sa vibrantă, m-au inspirat profund. În prezent, artiști contemporani ca Marlène Dumas sau Cecily Brown continuă să mă influențeze. De asemenea, lucrările din Roma, cu figuri feminine puternice, au avut un impact asupra mea. Venus, de exemplu, este un simbol recurent în arta mea.

Ai un stil distinctiv în lucrările tale. Ce consideri că te-a ajutat să ajungi la această expresie artistică actuală?

Călătoriile au avut un rol esențial. Am fost influențată de antichitate, evul mediu, renaștere – toate aceste perioade istorice au contribuit la dezvoltarea stilului meu. Călătoria la Roma din 2016, de exemplu, a adus în lucrările mele un albastru intens, inspirat de cerul senin și electric al orașului. Aceasta este doar una dintre multele influențe care mi-au conturat stilul.

Am observat că feminitatea este un element central în lucrările tale. Ce te-a determinat să explorezi acest subiect și cum îți dorești să influențezi percepțiile publicului prin arta ta?

Interesul meu pentru feminitate a început acum 10 ani, după ce am vizitat muzee din Germania și am văzut expresionismul german. M-am întrebat unde sunt femeile artist și cum arată lumea prin ochii lor. Paula Modersohn-Becker, de exemplu, a fost prima care s-a reprezentat pe sine însărcinată, un gest revoluționar la începutul secolului 20. Am început să explorez acest subiect și în cadrul studiilor mele doctorale, ducându-l ulterior într-o direcție mai ecologistă. Am trecut de la simple reprezentări feminine la explorarea relației dintre feminitate și natură, subliniind fragilitatea acesteia și rolul omului în păstrarea echilibrului.

Unii ar putea spune că lucrările tale sunt erotice datorită nudurilor frecvente. Cum abordezi astfel de subiecte, care pot fi sensibile pentru unii?

Da, într-adevăr, nudul, spre surprinderea mea și nu numai a mea, poate și a altor colegi de-ai mei artiști, în continuare șochează. În continuare, este considerat a fi un subiect tabu. Am avut parte de-a lungul timpului de reacții dintre cele mai diverse atunci când oamenii mi-au vizitat expozițiile. Cred că ține și de noi responsabilitatea noastră să promovăm într-un mod sănătos imaginea nudului în artă, ca el să nu mai fie văzut ca fiind ceva ce ține de pornografic sau să fie automat asociat cu pornografie.

Eu cred că erotismul și pornografia sunt lucruri complet diferite. Lucrările mele nu vor merge niciodată în prima direcție, pentru că asta nu este intenția mea. Mizez pe subtilitate și pe delicatețe, pe erotism, într-adevăr, dar un erotism mai voalat. Nu vreau să ofer privitorului o imagine concretă despre un anumit act sau gest care se petrece și vreau să las loc pentru interpretare și ambiguitate, pentru că este necesar ca privitorul să vină și să completeze imaginea cu ce se desfășoară în mintea lui. E ca un fel de ghicitoare, până la urmă, orice pictură sau lucrare de artă. Eu vin și îți spun întrebarea, dar tu vii, privești, te gândești, analizezi și îți vei da singur răspunsul. 

Cum îți conturezi conceptele pentru expoziții? Care este procesul tău creativ?

Nu există o formulă fixă. Uneori, procesul este bine planificat, alteori haotic, dar mereu ajung la un rezultat concret. Expozițiile pot porni de la o idee simplă care se dezvoltă treptat. De exemplu, la ultima mea expoziție din București, “Games People Play,” am folosit lucrări cu părinții mei și alte personaje jucăușe, creând o legătură între ele prin tematică și cromatică. Selecția lucrărilor este un proces subiectiv și intim, reflectând ceea ce se întâmplă în psihicul meu.

Există lucrări pe care le consideri mai speciale și pe care nu îți dorești să le înstrăinezi?

Da, sunt trei lucrări care au o semnificație aparte pentru mine. Prima este un mic nud feminin din 2015, inspirat de expresionism, pe care o păstrez mereu în cameră. A doua este prima lucrare în care am folosit albastrul, care acum este dominant în picturile mele. A treia este o pictură cu părinții mei, realizată anul trecut, care surprinde un moment din luna lor de miere. Aceste lucrări au o valoare sentimentală profundă pentru mine, dar recunosc că arta trebuie împărtășită, așa că există posibilitatea să le vând la un moment dat.

Ce sfaturi ai da celor care își doresc să urmeze o carieră în artă? Sau ce sfaturi ți-ai da ție, celei din 2010, când ai început acest drum?

Mi-aș spune să am încredere în intuiția mea și să îmbrățișez fiecare oportunitate care îmi iese în cale. Aș sfătui pe oricine care își dorește o carieră în artă să călătorească, să fie deschis la noi influențe și să nu se teamă să-și urmeze propria voce artistică. E important să-ți găsești un loc unde te simți acasă, să construiești o comunitate în jurul tău și să ai răbdare cu procesul de dezvoltare. Arta nu este un drum ușor, dar este unul extraordinar de împlinitor.

Credit foto: Moga Marius Dan

–

Editor: